(Din lat. providéntia, grijă, solicitudine).Grija lui Dumnezeu faţă de lume şi în special faţă de oameni. Dispoziţiile prin care Dumnezeu călăuzeşte cu înţelepciune şi iubire toate făpturile la scopul lor ultim. Providenţa divină lucrează prin acţiunea făpturilor. Dumnezeu le dă oamenilor posibilitatea să colaboreze liber la planurile sale (cf. CBC 321; 323).
