(Din lat. poéna ecclesiástica). Privarea de un bun, impusă în mod legitim de autoritatea bisericească, pentru corectarea credinciosului care a săvârşit un delict şi pentru pedepsirea delictului. Bunul poate fi spiritual (de ex., dreptul de a primi sacramentele) sau material (de ex., însuşirea salariului, a pensiei, în cazul clericilor). Pedepsele medicinale sau cenzurile urmăresc în primul rând îndreptarea delicventului; cele expiatoare urmăresc pedepsirea delictului. Biserica ţine cu sfinţenie la principiul "núlla poéna síne lége" (nici o pedeapsă în fara legii).
