(Din lat. patrónus, protector). Sfântul sub ocrotirea căruia este încredinţată o persoană fizică (de ex., un om care se botează) sau una juridică (de ex., o dieceză, o parohie, un seminar etc.). Patronul unei biserici este sfântul în cinstea căruia este consacrată biserica şi sub ocrotirea căruia este încredinţată comunitatea de credincioşi. Catehismul Roman (1566) stabileşte ca pentru cei care se botează să se aleagă nume de sfinţi, pentru ca aceştia să le fie modele de viaţă creştină şi apărători cereşti.
