(Din lat. mendicáre, a cerşi). Ordin călugăresc ale cărui constituţii interziceau nu numai călugărilor, ci şi conventelor posibilitatea de a poseda bunuri. Aceste ordine (de exemplu, carmeliţii, dominicanii, franciscanii) apărute în sec. XII-XIII, trăiau din munca membrilor lor, dar mai ales din pomenile credincioşilor.
