(Din gr. méter, mamă, şi pólis, oraş). Arhiepiscop care prezidează o provincie ecleziastică. Acest oficiu este anexat scaunului arhiepiscopal stabilit sau aprobat de papa. În diecezele sufragante, mitropolitul are datoria să vegheze ca credinţa şi disciplina ecleziastică să fie observate cu grijă; să facă vizita canonică în cazul în care sufragantul a neglijat-o, bineînţeles cu aprobarea Scaunului Apostolic; să numească administratorul diecezan dacă Colegiul consultanţilor nu l-a ales în termen de opt zile de la aflarea vacanţei scaunului episcopal. Mitropolitul nu are nici o altă jurisdicţie în diecezele sufragante, în schimb poate celebra funcţiuni sacre în toate bisericile, ca şi episcopul diecezan în propria dieceză.
