(Din lat. miráculum, derivat din mirári, a se mira, a se minuna). Fapt sensibil în care se manifestă puterea lui Dumnezeu şi care depăşeşte atât experienţa umană cât şi legile naturii. În Vechiul Testament, alianţa între Dumnezeu şi poporul său este presărată cu minuni care arată puterea eliberatoarea a lui Dumnezeu. În Noul Testament, minunea este un semn care îl ajută pe credincios să-l cunoască mai profund pe Isus: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce le auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţă, surzii aud, morţii învie" (Mt 11,5). Minunile sunt semne salvifice şi revelatoare ale lui Dumnezeu (cf. In 2,11; 18; 12,18.37).
