(Din lat. ministráre, a sluji, a servi). Persoana care îl însoţeşte şi îl ajută pe preot la celebrările liturgice, în special la Sfânta Liturghie. Legile diecezane prevăd ca ministranţii să fie copii sau adolescenţi buni, din familii credincioase şi instruiţi cum se cuvine pentru a îndeplini slujirea la altar.
