(Din ebr. mashiah, uns). În Vechiul Testament, acest termen se referea la cei care au primit ungerea: regii (cf. 1Sam 10,1; 24,7; 2Sam 2,24) şi marele preot (cf. Lev 4,35). În ambele cazuri era vorba de persoane investite de Dumnezeu cu putere şi funcţii speciale. Începând de la profetul Natan (cf. 2Sam 7,12-16), termenul Mesia (în gr. Cristos) se referea la regele promis din neamul lui David, care va elibera poporul. În Noul Testament, titlul de Mesia este dat numai lui Isus: pe el "Dumnezeu l-a uns cu Duh Sfânt şi cu putere" (Fap 10,38).
