(Din gr. mártys, martor). Creştin care este ucis datorită credinţei şi dragostei sale faţă de Cristos (cf. LG 50). Chiar de la început Biserica i-a venerat cu o evlavie deosebită pe fiii ei care şi-au mărturisit credinţa prin vărsarea propriului sânge şi a implorat cu pietate ajutorul mijlocirii lor. "Martirul îi dă mărturie lui Cristos, mort şi înviat, cu care este unit prin iubire. Dă mărturie adevărului credinţei şi învăţăturii credinţei" (CBC 2473).
