Izvoare ale ştiinţei teologice, rânduite în mod ierarhic, din care teologul scoate principiile necesare pentru elaborarea şi argumentarea unei teme. Melchior Cano (1509-1560) menţionează zece locuri teologice, devenite clasice: două constitutive (Sfânta Scriptură şi Tradiţia apostolică), cinci interpretative (autoritatea Bisericii, magisteriul papei, martorii tradiţiei, adică sfinţii şi Sfinţii Părinţi, interpreţii datului revelat adică doctorii şi teologii Bisericii) şi trei locuri ajutătoare (raţiunea umană, autoritatea filozofilor şi a juriştilor, istoria). Din păcate nu a menţionat liturgia.
