(Din slav. leni). Unul din cele şapte păcate capitale, care constă în iubirea dezordonată a odihnei; înclinaţia celui căruia nu-i place, nu doreşte, nu vrea să muncească. Cel leneş lasă inactive talentele şi facultăţile pe care i le-a dat Dumnezeu. El este în primul rând prada poftelor necurate.
