(Din gr. kerýgma, vestire, proclamare). Prima proclamare a Evangheliei - vestea cea bună a mântuirii înfăptuite de Cristos Domnul prin moartea şi învierea sa -, făcută de crainicul lui Cristos (apostol-trimis) pentru a-i chema pe iudei şi pe păgâni la credinţă şi Botez. E proclamarea nucleului central al mesajului evanghelic: Cristos a murit şi a înviat pentru noi. Precede instruirea catehetică. Ascultătorii kerigmei sunt chemaţi să creadă şi să se convertească (cf. Fap 2; 3; 5; 10; 13).
