(Din gr. kénosis, despuiere, umilire). Autoînjosirea la care s-a supus în mod liber a doua Persoană a Sfintei Treimi în Întrupare, despre care vorbeşte apostolul Paul în Scrisoarea către Filipeni 2,7: Isus Cristos "s-a despuiat pe sine însuşi luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor". Cristos nu a renunţat la firea sa dumnezeiască, ci numai la starea de glorie. Întrupându-se, el a acceptat limitele existenţei umane, care au atins culmea prin umilirea supremă a morţii pe cruce.
