(Din lat. inspirátio). Impulsul special şi îndrumarea Duhului Sfânt cu ajutorul căruia au fost compuse cărţile Sfintei Scripturi, care în felul acesta pot fi numite Cuvântul lui Dumnezeu (cf. In 20,31; 2Tim 3,16; 2Pt 1,19-21; 3,15-16). Biserica îşi manifestă credinţa că Sfânta Scriptură, deşi este opera unor oameni, este în acelaşi timp şi opera lui Dumnezeu. Ceea ce Dumnezeu a voit să spună se află în ceea ce a fost spus de către scriitorii omeneşti care au fost adevăraţi autori ( cf. DV 11; DS 3006).
