(Din lat. indúlgere, a fi îngăduitor, a acorda). Orice favoare acordată de către autoritatea ecleziastică unei persoane fizice sau juridice. Dreptul canonic vorbeşte de mai multe ori de "indult". De ex. indultul de a putea înfiinţa o asociaţie publică de credincioşi (can. 320); indultul de secularizare obţinut de un călugăr (can. 684); indultul de exclaustrare (can. 686); indultul apostolic ca un episcop să poată hirotoni pe cineva care e de alt rit (can. 1015) etc.
