(Din lat. férvor, căldură). Stare sufletească a aceluia care simte un gust puternic, o dorinţă mare şi un zel arzător pentru actele de evlavie (rugăciune, meditaţie etc.), care vrea din toată inima să facă binele, să progreseze în desăvârşirea creştină şi să ajungă la sfinţenia vieţii.
