Acţiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupeşti şi sufleteşti. A instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituală, ca şi a ierta şi a suporta cu răbdare pe alţii. Faptele de milostenie trupească sunt mai ales a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuinţă, a-i îmbrăca pe cei goi, a-i vizita pe cei bolnavi şi pe cei închişi, a-i îngropa pe cei morţi (cf. Mt 25, 31-46). Printre aceste gesturi, pomana făcută celor săraci este una din principalele mărturii ale iubirii frăţeşti şi o faptă de dreptate plăcută lui Dumnezeu (cf. CBC 2447).
