În sens larg, totalitatea practicilor spirituale care au ca scop sfinţirea personală. În sens strict, perioadă de timp în care un creştin, întrerupându-şi activităţile obişnuite şi retrăgânduse într-un loc favorabil reculegerii (o casă specială, numită casă de exerciţii, un convent, un seminar etc.), reflectează, meditează şi se roagă cu scopul de a-şi reforma viaţa spirituală sau de a se pregăti în vederea acceptării unei noi stări de viaţă (viaţă consacrată, primirea unei hirotoniri). Această practică este foarte veche. Sfântul Ignaţiu din Loyola i-a dat o formă metodică în renumita sa lucrare Exercítia spirituália. Exerciţiile spirituale pot dura trei zile, o săptămână sau chiar o lună de zile. Sunt obligatorii pentru seminarişti în fiecare an (cf. CDC, can. 264), pentru clerici, conform dreptului particular (cf. CDC, can. 276) şi pentru călugări şi călugăriţe, conform dreptului propriu (cf. CDC, can. 663).
