(Din gr. epíklesis, invocaţie, rugăciune). Rugăciune prin care se invocă intervenţia lui Dumnezeu, în special a Duhului Sfânt, pentru a realiza consacrarea unei materii sacramentale. Toate rugăciunile de consacrare conţin o formulă "epiclezică" în care este invocată intervenţia Duhului Sfânt. La rugăciunea euharistică "Biserica imploră, prin invocaţii speciale, puterea divină pentru ca darurile oferite de oameni să fie consacrate, adică să devină Trupul şi Sângele lui Cristos, şi pentru ca Victima nepătată să le fie spre mântuire celor care o vor primi la Sfânta Împărtăşanie" (PNMR 55). Sunt indicate aici două momente ale epiclezei: transformarea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Cristos şi sfinţirea credincioşilor.
