(Din lat. emerítus, part. trecut de la emerére, a merita). Titlul onorific acordat celui care lasă un oficiu ecleziastic pe motiv de limită de vârstă sau prin renunţare, acceptată de superiori, ca recunoştinţă pentru meritul de a fi slujit Biserica cu dăruire şi fidelitate vreme îndelungată (de ex., un profesor în seminar). Episcopul diecezan care îşi dă demisia are titlul de episcop emerit în virtutea dreptului însuşi (ípso iúre) (cf. CDC, can. 402).
