(Din lat. domínica díes, ziua Domnului). Principala zi de sărbătoare de poruncă, în care, în numele tradiţiei apostolice, se celebrează misterul pascal. E "ziua Domnului" (Fap 1,10), când creştinii se abţin de la muncă pentru a comemora cu bucurie Învierea lui Cristos (Mt 16,1-2), crearea lumii şi coborârea Duhului Sfânt. Noul Testament afirmă că creştinii se adunau duminica pentru a celebra Euharistia (Fap 20,7; cf. 1Cor 26,2). "Conform tradiţiei apostolice, care datează încă din ziua Învierii lui Cristos, Biserica celebrează misterul pascal în fiecare a opta zi, care e numită pe bună dreptate ziua Domnului sau duminica..., zi de bucurie şi de încetare a lucrului..., fundamentul şi nucleul întregului an liturgic" (SC 106). "Duminica, &*171;ziua Domnului&*187;, este ziua principală a celebrării Euharistiei, fiindcă este ziua Învierii. Este ziua adunării liturgice prin excelenţă, ziua familiei creştine, ziua bucuriei şi a odihnei după muncă" (CBC 1193).
