Virtute morală care constă în voinţa neschimbătoare şi fermă de a da lui Dumnezeu şi aproapelui ceea ce li se cuvine. Dreptatea faţă de Dumnezeu este numită "virtutea religiei". Faţă de oameni, ea dispune la respectarea drepturilor fiecăruia şi la stabilirea în cadrul relaţiilor interumane a armoniei care promovează echitatea faţă de persoane şi faţă de binele comun (cf. CBC 1807).
