(Din lat. diréctus, drept, în linie dreaptă, şi din gr. kanonikós, conform normelor). Mai este numit şi drept eclezial. Poate fi definit astfel: "ansamblul legilor sau normelor pozitive promulgate de autoritatea ecleziastică competentă, care reglementează relaţiile intersubiective în viaţa comunităţii ecleziale". Începând din sec. al XII- lea, devine disciplină teologică de sine stătătoare; înainte era studiat în cadrul teologiei. După Conciliul al II-lea din Vatican, papa Ioan Paul al II-lea a promulgat, prin constituţia apostolică Sácrae disciplínae léges (25 ianuarie 1983), noul Cod de Drept Canonic.
