(Din lat. divórtium, despărţire). Desfacerea unei căsătorii valide şi consumate sau "ruperea" legământului matrimonial. Între credincioşii catolici, "căsătoria încheiată în mod valid şi consumată nu poate fi desfăcută de nici o putere omenească şi pentru nici un motiv, în afară de moarte" (CDC, can. 1141). Divorţul este o ofensă gravă adusă legii naturale. El pretinde că rupe contractul liber consimţit al soţilor de a trăi împreună până la moarte. Divorţul lezează legământul de mântuire pentru care Căsătoria sacramentală constituie un semn. Faptul de a contracta o nouă unire, chiar recunoscută de legea civilă, mai adaugă ceva la gravitatea rupturii: soţul recăsătorit se află atunci în situaţie de adulter public şi permanent. Despărţirea soţilor, cu păstrarea legăturii matrimoniale, poate fi legitimă în anumite cazuri prevăzute de Biserică (cf. CDC, can. 1151-1155).
