Denumire dată unor instituţii superioare ale Curiei romane, care îl ajută pe papa în conducerea Bisericii universale. Sunt numite astfel, deoarece sunt constituite, la eşalonul superior, dintr-un număr de cardinali care se adună (lat. congregáre, a aduna la un loc) la intervale determinate pentru a analiza problemele ce le sunt încredinţate. Există nouă congregaţii. 1. Congregaţia pentru Bisericile Orientale (tratează problemele privind toate Bisericile Orientale Catolice). 2. Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor (se ocupă, conform unei legi speciale, de procesele privind beatificarea şi canonizarea slujitorilor lui Dumnezeu). 3. Congregaţia pentru Cler (tratează problemele referitoare la preoţii şi diaconii clerului secular, cu excepţia acelor probleme care aparţin de drept episcopilor). 4. Congregaţia pentru Cultul Divin şi Sacramente (se ocupă cu reglementarea şi promovarea liturgiei sacre, în primul rând a sfintelor sacramente). 5. Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (are ca scop promovarea şi apărarea credinţei şi moralei în întreaga lume catolică). 6. Congregaţia pentru Episcopi (se ocupă de înfiinţarea şi atribuirea canonică a diecezelor, precum şi de exercitarea oficiului episcopal în Biserica Latină). 7. Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor (conduce şi coordonează în toată lumea opera de evanghelizare a popoarelor şi cooperarea misionară, cu excepţia teritoriilor în care este competentă Congregaţia pentru Bisericile Orientale). 8. Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică (promovează şi reglementează practicarea sfaturilor evanghelice, precum şi activitatea tuturor Societăţilor de viaţă apostolică). 9. Congregaţia pentru Seminarii şi Institutele de Studii Superioare (se ocupă cu formarea celor chemaţi la sfânta Preoţie şi de promovarea şi reglementarea educaţiei catolice).