(Din lat. concupiscéntia, de la concupíscere, a dori cu ardoare). Mai este numită "poftă". În sens etimologic "poate desemna orice formă vehementă de dorinţă omenescă. Teologia creştină i-a dat sensul special de mişcare a apetitului sensibil care se opune lucrării raţiunii omeneşti" (CBC 2515). "În tradiţia catehezei catolice, porunca a noua a lui Dumnezeu interzice pofta (concupiscenţa) trupească, iar porunca a zecea, pofta după bunurile altora" (Ibidem, 2514).
