(Din lat. claúdere, a închide). Loc din mănăstire rezervat călugărilor, în care străini nu au acces şi din care călugării nu pot ieşi în mod liber. Din punct de vedere canonic, clauzura este ansamblul de reguli care interzic străinilor să intre în acest loc, iar călugărilor să iasă din el. Există trei feluri de clauzură: comună, ce trebuie observată de institutele călugăreşti şi care constă în a rezerva o parte din casă exclusiv pentru membrii comunităţii; monahală, ce trebuie observată în toate mănăstirile de monahi şi monahii (maici) de viaţă parţial contemplativă, în conformitate cu constituţiile proprii; papală, ce trebuie observată de monahiile (maicile) ce se dedică în întregime vieţii contemplative şi care este reglementată de norme date de Scaunul Apostolic.
