(Din lat. caélum). "Locul" în care se află cei drepţi care aşteaptă ziua învierii finale; starea celor drepţi care trăiesc veşnic cu Dumnezeu. "Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu şi care sunt perfect purificaţi trăiesc pentru totdeauna cu Cristos... Această viaţă desăvârşită, această comuniune de viaţă şi de iubire cu Preasfânta Treime, cu Fecioara Maria şi cu toţi fericiţii este numită cer. Cerul este scopul ultim şi realizarea aspiraţiilor celor mai profunde ale omului, starea de fericire supremă şi definitivă" (CBC 1023- 1024). "Noi credem că mulţimea sufletelor care sunt adunate în jurul lui Isus şi al Mariei în Paradis formează Biserica din cer, unde, în fericirea veşnică, îl văd pe Dumnezeu aşa cum este şi unde sunt şi ele, în diferite grade, asociate cu sfinţii îngeri la guvernarea divină exercitată de Cristos în glorie, mijlocind pentru noi şi ajutând slăbiciunea noastră prin grija lor frăţească" (SPF 29).
