(Din lat. celebráre, a celebra). Certificatul eliberat de Ordinariul locului, pentru preoţii seculari, sau de Superiorul propriu, pentru preoţii călugări, care se duc temporar în localităţi unde nu sunt cunoscuţi, prin care se atestă că pot celebra Sfânta Liturghie. Acest document, impus de Conciliul Tridentin în anul 1562, este numit de CDC "litterae commendatitiae" (scrisoare de recomandare). "Un preot să fie admis să celebreze chiar dacă nu este cunoscut de responsabilul bisericii, cu condiţia fie să prezinte celebretul dat de Ordinariul sau de Superiorul propriu, eliberat cel mult de un an, fie că se poate aprecia cu prudenţă că nu este împiedicat să celebreze" (CDC, can. 903).
