(Din lat. catéchismus, care provine din gr. katechísmos, ceea ce este învăţat altora). 1. Instruirea orală cu privire la adevărurile esenţiale ale religiei creştine, făcută, după Botez, copiilor, tinerilor şi adulţilor. 2. Cartea care conţine adevărurile fundamentale ale credinţei creştine, învăţăturile morale şi principalele rugăciuni. Din acest punct de vedere, catehismul este un manual popular, o sinteză sigură a învăţăturii creştine. Rolul lui e triplu: mai întâi, de a iniţia în credinţa creştină persoanele care nu o cunosc, dar care doresc să o primească sau măcar să o cunoască; apoi, de a educa în credinţă persoanele deja botezate, atât pe copii şi pe tineri cât şi pe adulţi; în fine, de a fi o călăuză sau un îndreptar al adevăratei credinţe. Catehismele sunt cărţi ale magisteriului ecleziastic. "Pentru publicarea catehismelor şi a altor scrieri care privesc instruirea catehetică, precum şi pentru traducerile lor, este necesară aprobarea din partea Ordinariului locului" (CDC, can. 827, §1). Episcopul diecezan poate publica un catehism pentru propria dieceză. De asemenea, Conferinţa episcopală poate edita catehisme pentru propriul teritoriu, cu aprobarea prealabilă a Scaunului Apostolic (CDC, can. 775). După Conciliul Tridentin (1545-1563), Papa sfântul Pius al V-lea a publicat Catehismul Roman, iar după Conciliul al II-lea din Vatican (1962-1965), Papa Ioan Paul al II-lea a publicat Catehismul Bisericii Catolice (11 octombrie 1992), carte de referinţă pentru toate catehismele locale şi pentru o cateheză reînnoită la izvoarele vii ale credinţei (cf. FD).
