(Din gr. káta, în jos, sub, şi lat. cúmba, cavitate. De obicei se foloseşte numai pluralul). Galerii subterane romane, cu mai multe etaje, cu antreuri şi săli, apărute în sec. al II-lea d.C. Aici erau înmormântaţi creştinii în primele secole, îndeosebi în perioada persecuţiilor, şi tot aici aveau loc, uneori, diferite celebrări liturgice. Mormintele erau săpate în pereţii galeriilor şi închise apoi cu o placă de marmură sau cu cărămizi. Între cele mai cunoscute sunt catacombele sfântului Calixt, ale sfintelor Domitila şi Priscila şi ale sfântului Sebastian. În catacombe se găsesc numeroase vestigii ale credinţei Bisericii primare: fresce, decoraţiuni, inscripţii, deosebit de importante pentru arheologia creştină.
