Începând din sec. al V-lea, erau numiţi canonici (de la cánon, regulă) clericii care trăiau în comunitate împreună cu episcopul diecezan, urmând o regulă specială. Din sec. al XI-lea, se face deosebire între canonici regulari, care sunt călugări, şi canonici seculari, adică clericii diecezani, membri ai unui capitul, a căror funcţie esenţială constă în a celebra acţiunile liturgice solemne în catedrală.
