O formă de devoţiune euharistică ce a devenit obişnuită în Occident încă din sec. al VI-lea. O Ostie consacrată este expusă pe altar spre a fi adorată de credincioşi. După diferite cântări, incenzări şi rugăciuni, celebrantul (cleric) binecuvântează poporul făcând semnul Sfintei Cruci cu Ostia Sfântă păstrată în pixidă sau în monstranţă.
