Puterea legitimă de a propune, a defini şi a explica adevărul revelat (puterea de a învăţa), de a celebra liturgia şi de a administra sfintele sacramente (puterea de a sfinţi), de a legifera, de a porunci şi de a judeca (puterea de a conduce sau puterea de jurisdicţie) pe care Biserica a primit-o de la Isus Cristos şi o exercită prin păstorii ei ierarhici, succesori ai sfinţilor apostoli. Autoritatea Bisericii se bazează pe asistenţa Duhului Sfânt şi este considerată slujire, nu dominare (cf. Lc 22,26).
