Virtute morală care face ca voinţa să se conformeze cu promptitudine legii sau poruncii superiorului. Face ca voinţa omului să fie în armonie cu voinţa lui Dumnezeu care îi conduce pe copiii săi prin superiori (părinţi, educatori, ierarhi). Este unul dintre cele trei sfaturi evanghelice, care, asumat cu spirit de credinţă şi de iubire în urmarea lui Cristos ascultător până la moarte, obligă la supunerea voinţei faţă de superiorii legitimi care, când poruncesc conform constituţiilor, îl reprezintă pe Dumnezeu (cf. CDC, can. 601). Călugării şi călugăriţele îmbrăţişează acest sfat prin vot public. Celelalte persoane consacrate prin vot, jurământ sau simplă profesiune. Preoţii seculari nu fac vot de ascultare, ci promisiune de ascultare, dar care în faţa lui Dumnezeu are aceeaşi valoare.
