(Din gr. archidiákonos). Începând din sec. al VI-lea, şeful colegiului diaconilor, care îndeplinea roluri importante în Biserică: administrarea bunurilor diecezei, instruirea tinerilor clerici, supravegherea disciplinei ecleziastice şi uneori chiar conducerea diecezei când scaunul episcopal era vacant. Din sec. al XIII-lea până în sec. al XVI-lea, arhidiaconul era un preot care conducea o parte importantă a diecezei (un fel de vicar episcopal de azi). Actualmente acest titlu îl au unii vicari generali şi unii canonici.
