(Cuv. lat., "Mielul lui Dumnezeu"). Invocaţie liturgică, introdusă în Liturghie în sec. al VII-lea, de către Papa Sergiu I, care însoţeşte frângerea Pâinii consacrate şi-i pregăteşte pe credincioşi la primirea Sfintei Împărtăşanii. Este de inspiraţie evanghelică (cf. In 1,29.36). La Sfânta Liturghie, această invocaţie poate fi repetată de câte ori este necesar, până se încheie frângerea Pâinii. Ultima dată se termină cu cuvintele "dă-ne nouă pacea" (PNMR, 56 e). Toate litaniile se termină cu tripla invocaţie: "Mielul lui Dumnezeu".
