(Expr. lat., "La libera noastră voinţă"). Clauză canonică folosită în unele cazuri de superiorul ecleziastic când acordă un oficiu sau un privilegiu. Este echivalentă cu "cât durează funcţia mea", "cât timp trăiesc eu". Facultăţile acordate, numirea într-un oficiu sau privilegiile încetează în ziua când superiorul care le-a acordat îşi pierde funcţia sau moare. În schimb, clauza "ad beneplácitum" este echivalentă cu "dónec revocáverim" (până în momentul când le voi revoca), adică facultăţile, numirea, privilegiile etc. continuă şi după ce superiorul şi-a pierdut funcţia sau a murit.
