Scrisoare pastorală pentru Ziua Persoanelor Consacrate

Magnificat anima mea Dominum! (Lc 1,46)

Dragi fraţi şi surori,

Ziua de 2 februarie, a fiecărui an, este ziua specială a tuturor persoanelor consacrate, zi în care Biserica îndreaptă spre voi un gând de preţuire şi o chemare sfântă la o viaţă de dăruire totală lui Dumnezeu şi aproapelui. De ea se bucură întreaga Biserică, de ea ne bucurăm şi noi, de ea să vă bucuraţi mai ales voi, dragi persoane consacrate.

Reîntâlnind pe Maria şi Iosif care îl aduc pe Isus la templu, consacrându-l şi oferindu-l Părintelui ceresc, cu toată iubirea şi slujirea lor, descoperim şi descoperiţi, fără îndoială, cum ei îi arată lui Dumnezeu toată disponibilitatea şi voinţa de a împlini, fără rezerve, alegerea şi chemarea lor, aşa cum le-a cerut el.

Ascultând cuvintele bătrânului Simeon şi prorocirea lui despre prunc, lumina lumii, şi despre sabia care va străpunge inima mamei, Maria şi Iosif, minunându-se de cele spuse despre ei, s-au întors în Galileea, la Nazaret, în oraşul lor, unde copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era asupra lui (cf. Lc 2,22-40).

Dragi fraţi şi surori,

Prezentându-vă astăzi la templu şi meditând la tot ceea ce Dumnezeu a binevoit să facă cu voi din bunătatea sa nemărginită şi să vă repete în intimitatea inimii invitaţia la o slujire totală, să ajungeţi la aceeaşi convingere la care a ajuns Maria: Lucruri mari a înfăptuit pentru mine Cel Preaînalt, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Să nu uitaţi ceea ce nota evanghelistul despre Maria şi Iosif, după prorocirea făcută de bătrânul Simeon: "Iar tatăl şi mama lui erau uimiţi de cele spuse despre el". De asemenea, să nu uitaţi ce a făcut prorociţa Ana, care, ajungând şi ea în acelaşi moment, începu a-l lăuda pe Dumnezeu şi le vorbea despre el tuturor care aşteptau eliberarea lui Israel (cf. Lc 2,38).

Dragi fraţi şi surori,

Momentul pe care-l trăiţi în această minunată zi a vieţii voastre de consacrare, împreună cu Maria cea curată, cu Iosif cel drept şi feciorelnic, cu bătrânul Simeon şi cu prorociţa Ana, trebuie să vă determine:

a) să-l lăudaţi mereu pe Dumnezeu pentru marele dar al alegerii şi misiunii voastre;

b) să vă facă să nu încetaţi niciodată de a vorbi despre el lumii întregi, despre iubirea sa cu care a venit şi s-a dăruit pentru toţi oamenii;

c) să vă facă să daţi mărturie tuturor şi în toate locurile despre iubirea sa şi despre răsplata promisă pe pământ şi în ceruri;

d) să vă determine să nu uitaţi că aveţi un loc special în Biserică şi în lume: să fiţi şi să locuiţi în inima Bisericii, aşa cum avea să o facă şi să vă îndemne pe toţi şi pe toate sfânta Tereza cea Mică a lui Isus;

e) să fiţi pentru întreaga societate ferment de creştere şi desăvârşire în dragoste, semn al vieţii viitoare şi garanţie a fericirii veşnice.

Dragi persoane consacrate,

Ziua Mondială de anul acesta, ce vă uneşte cu fraţii şi surorile voastre din întreaga lume, să fie pentru Sfântul Părinte, pentru toţi episcopii şi preoţii Bisericii o sfântă şi binecuvântată ofertă de rugăciuni şi sacrificii pe care voi le oferiţi zilnic la altar prin mâinile Maicii sfinte, a sfântului Ioan Maria Vianney, patronul preoţilor, a celor care slujesc altare şi pe oameni, aşa încât împărăţia cea nouă a iubirii să crească, iar poporul lui Dumnezeu să înainteze în dragoste.

Vă mulţumim, dragi fraţi şi surori, pentru slujirea voastră şi pentru oferta şi rugăciunile cu care îi însoţiţi pe preoţi, pe episcopi şi pe Sfântul Părinte, în munca de sfinţire a neamului omenesc.

Vă preţuim pentru slujirea şi dăruirea voastră, iar Cel ce v-a ales, v-a chemat şi v-a consacrat să vă împodobească cu toate virtuţile, să vă însoţească cu binecuvântare sa cerească, aşa cum a făcut-o cu Maria şi cu sfinţii voştri ocrotitori.

Domnul să vă împărtăşească dragostea sa, iar Maica Sfântă ocrotirea ei!

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi