3. Familia în misterul Bisericii

ADVENT 2011

3. FAMILIA ÎN MISTERUL BISERICII

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii.

Familia și Biserica sunt legate de aceeași vocație și menire: maternitatea. Familia dă viață naturală, Biserica dă viață supranaturală. Familia creștină dă naștere ambelor feluri de viață: naturală și supranaturală. Aceasta este adevărata identitate a familiei creștine.

Se propun unul sau ambele texte evanghelice. Ele sunt și un moment de a ne deschide la vocea Scripturii.

Din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30

În acel timp, Isus le-a spus această parabolă: ¹⁴ "Un om având de plecat într-o călătorie lungă, a chemat la el pe servitorii săi și le-a încredințat avuția sa. ¹⁵ Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul: fiecăruia după puterea lui. Apoi a plecat. ¹⁶ Îndată, cel care a primit cinci talanți a mers în grabă, i-a valorificat și a câștigat încă cinci talanți. ¹⁷ La fel și cel care primise doi talanți a câștigat cu ei încă doi. ¹⁸ Iar cel care a primit un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns în ea talantul stăpânului său. ¹⁹ După multă vreme, stăpânul s-a întors și a cerut cont servitorilor săi. ²⁰ Cel care primise cinci talanți, a adus alți cinci talanți și a zis: «Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată am mai câștigat alți cinci cu ei». Stăpânul i-a spus: ²¹ «Bine, servitor bun și credincios! Ai folosit bine puținul care ți-a fost încredințat, mult îți voi încredința de acum; ia parte la bucuria stăpânului tău!». ²² A venit și cel cu doi talanți și a spus: «Doamne, mi-ai încredințat doi talanți, iată am mai câștigat alți doi cu ei». ²³ Stăpânul i-a spus: «Bine, servitor bun și credincios, ai folosit bine puținul care ți-a fost încredințat, mult îți voi încredința de acum; intră în bucuria stăpânului tău». ²⁴ Venind, apoi, și cel care primise un talant, a spus: «Doamne, știam că ești un om aspru, care seceri unde n-ai semănat și culegi de unde n-ai împrăștiat sămânța. ²⁵ De teamă, m-am dus și am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău!». ²⁶ Stăpânul i-a răspuns: «Slugă rea și leneșă, știai că secer unde nu am semănat și culeg de unde nu am împrăștiat sămânța; ²⁷ prin urmare se cuvenea să pui banii mei la bancă și astfel, la întoarcere, aș fi luat ce este al meu cu dobândă. ²⁸ Așadar, luați de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți. ²⁹ Căci celui care are i se va mai da și-i va prisosi; dar de la cel care nu are, și ceea ce are i se va lua. ³⁰ Iar pe servitorul acesta netrebnic aruncați-l afară în întuneric; acolo va fi plânset și scrâșnire din dinți»".

Din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,6-8.19-28

⁶ În acel timp, a fost trimis de Dumnezeu un om cu numele Ioan. ⁷ Acesta a venit spre mărturie ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toți să creadă prin el. ⁸ Nu era el lumina, ci era trimis ca să dea mărturie despre lumină. ¹⁹ Iată care a fost mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el preoți și leviți ca să-l întrebe: "Cine ești tu?" ²⁰ El a mărturisit și nu a tăgăduit; a mărturisit: "Nu sunt eu Cristos". ²¹ Ei l-au întrebat din nou: "Dar cine ești? Ești Ilie?" El a răspuns: "Nu sunt". "Ești tu profetul?" A răspuns: "Nu". ²² Atunci, i-au zis: "Dar cine ești? Căci trebuie să ducem un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui despre tine însuți?" ²³ El a zis: "Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptați calea Domnului», precum a zis Isaia profetul". ²⁴ Cei trimiși erau dintre farisei. ²⁵ Ei i-au mai pus o întrebare: "De ce botezi, dacă tu nu ești Cristos, nici Ilie, nici Profetul?" ²⁶ Ioan le-a răspuns, zicând: "Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru se află acela pe care voi nu-l cunoașteți; ²⁷ cel care vine după mine, care înainte de mine a fost și căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei". ²⁸ Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Sugestii pentru a face unele reflecții pe marginea textelor biblice.

Ambele texte sunt legate de ideea unei meniri de a da roade, de a fi lumină, de a înmulți ceea ce Dumnezeu a dat omului. Ioan este preocupat de a răspândi lumină (lumina convertirii, a credinței). Slujitorii care au primit mai mulți talanți sunt preocupați să-i înmulțească, să-i facă să rodească. Cel steril, cel leneș, cel care nu aduce roade nu este pe placul lui Dumnezeu.

"Cine ești tu?". Aceasta este o întrebare importantă: cine ești tu, tată, mamă, familie? Dacă cei care nu cred nu primesc de la noi un răspuns, cum vor putea ei crede în Dumnezeu?

Slujitorii primesc talanți. Tot astfel, oare soția nu este "un talant" pentru soțul ei, iar soțul pentru soția lui? Nu la fel sunt copiii pentru părinți? Ei sunt ai lui Dumnezeu, de la Dumnezeu. Nu ne putem purta unii cu alții ca și cum ar fi "talanții noștri", proprietatea noastră.

Vocea papei Ioan Paul al II-lea, în Familiaris consortio nr. 49, despre tema acestei cateheze:

Între îndatoririle fundamentale ale familiei creștine este și cea eclezială, adică familia este în slujba edificării împărăției lui Dumnezeu în istorie prin participarea la viața și misiunea Bisericii.

Pentru a înțelege mai bine baza, conținutul și caracteristicile acestei participări, trebuie aprofundate legăturile multiple și profunde, care leagă Biserica de familia creștină, făcând din familie o "Biserică în miniatură" (Ecclesia domestica), așa încât familia, în felul ei, să fie imagine vie și reprezentare istorică a misterului însuși al Bisericii.

Este în primul rând Biserica mamă care dă viață, educă și edifică familia creștină, împlinind misiunea de mântuire pe care a primit-o de la Domnul său. Prin proclamarea cuvântului lui Dumnezeu, Biserica revelează familiei creștine adevărata sa identitate, adică ceea ce ea este și trebuie să fie după planul lui Dumnezeu. Prin celebrarea sacramentelor, Biserica îmbogățește și întărește familia creștină cu harul lui Cristos, în vederea sfințirii ei pentru gloria Tatălui. Prin proclamarea reînnoită a poruncii noi a iubirii, Biserica însuflețește și călăuzește familia creștină la slujirea iubirii, ca să imite și să retrăiască aceeași iubire de dăruire și de sacrificiu, pe care Cristos Isus o nutrește pentru întreaga omenire.

La rândul ei, familia creștină este inclusă în așa măsură în misterul Bisericii încât ia parte, în felul ei, la misiunea de mântuire proprie Bisericii, anume: soții și părinții creștini, în puterea sacramentului, "au în starea lor de viață și în funcția lor darul propriu în mijlocul poporului lui Dumnezeu". De aceea, nu numai că "primesc" iubirea lui Cristos, devenind comunitate "mântuită", ci sunt chemați, de asemenea, să "transmită" fraților aceeași dragoste a lui Cristos, devenind în felul acesta comunitate "care mântuiește". În acest fel, în timp ce este rod și semn al fecundității supranaturale a Bisericii, familia creștină devine simbol, mărturie și participare la maternitatea Bisericii.

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuții:

- Care este adevărata identitate a familiei creștine?

- Familia: "o comunitate care mântuiește"? Ce vrea să spună Sfântul Părinte prin aceste cuvinte?

- De ce este important ca familia să participe ca familie la sacramente, cum ar fi Spovada și Împărtășania?

Concluzia întâlnirii poate fi o repetare a primelor momente:

Se reamintește că o singură vocație leagă familia și Biserica: maternitatea. Familia creștină este chemată să dea nu doar viața naturală, ci și pe cea supranaturală, educându-și copiii și educându-se reciproc la credință și în credință. Familiile care nu au copii, păstrează totuși chemarea la maternitatea supranaturală, orientându-se spre alți copii care duc lipsă, sau oferindu-și ajutorul comunității Bisericii parohiale în diferite acțiuni (cateheză, caritate, solidaritate, voluntariat, rugăciune).

Se încheie cu o rugăciune.