Partea a doua

Primul pas: Așteptarea. Ecourile profunzimii umane

Cuvântul

"După ce s-a născut Isus la Betleem, în Iudeea, în timpul regelui Irod, iată au sosit la Ierusalim niște magi veniți din Răsărit. Și au întrebat: «Unde este regele de curând născut al iudeilor? Fiindcă am văzut steaua lui răsărind și am venit să ne închinăm lui». Auzind acest lucru, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el. A adunat pe toți arhiereii și cărturarii poporului și i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristos. Aceștia i-au răspuns: «La Betleem, în Iudeea, căci iată ce a fost scris prin profetul: Și tu, Betleeme, pământ al lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între locurile de seamă ale lui Iuda, căci din tine va ieși un conducător, care va păstori poporul meu Israel». Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi, pentru a afla de la ei timpul precis în care li se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem, zicându-le: «Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre prunc, și când îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să merg și eu să mă închin lui». După ce l-au ascultat pe rege, ei au plecat. Și iată că steaua pe care o văzuseră răsărind mergea înaintea lor, ea a mers până ce s-a oprit deasupra locului unde era pruncul. Ei, cum au văzut steaua, au fost cuprinși de mare bucurie. Atunci, intrând în casă, l-au văzut pe copil cu Maria, mama lui. Apoi căzând la pământ, l-au adorat și, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie și smirnă. După ce au fost înștiințați în vis să nu mai treacă pe la Irod, s-au întors pe un alt drum în țara lor" (Mt 2,1-12).

Dorința

A-i ajuta pe tineri să trezească așteptările cele mai profunde ale inimii lor, evitând riscul de a crede că o viață realizată înseamnă doar satisfacerea nevoilor.

Dialogul

De obicei atunci când ne prezentăm ne spunem numele și, uneori, ceea ce am fost sau ceea ce suntem. De fapt, mai normal ar fi să ne prezentăm pornind de la dorințele și aspirațiile noastre. Ce așteptăm? Pe cine așteptăm? Cum așteptăm?

Magii pornesc în căutarea unei persoane pe care nu o cunosc, dar care este deja prezentă: Cristos s-a născut deja, chiar dacă ei nu l-au întâlnit încă. De multe ori contează mai mult căutarea decât descoperirea propriu-zisă. Psalmul 33 spune "cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic" și nu "cine îl găsește pe Domnul nu duce lipsă de nimic". Atitudinea față de viața noastră trebuie să fie ca aceea a unei mame care știe că poartă deja în ea o viață nouă și nu așteaptă decât ca această viață să vină la lumină. Nu putem să trăim ca și cum am dăruit deja tot ce avem, ci ca și cum fiecare moment este potrivit pentru a experimenta viața în întreaga ei noutate.

Apoi este surprinzător să descoperim că Dumnezeu depășește așteptările și planurile noastre: magii se așteptau să găsească un rege maiestuos și în schimb au întâlnit un copil adormit într-o iesle. Doar cine nu pune limită propriilor aspirații poate să primească surprizele lui Dumnezeu. Tocmai de aceea este nevoie de o "răbdare evanghelică" alimentată de convingerea că Dumnezeu știe când și cum trebuie să ne facă binele.

În Amazonia există un arbore puțin cunoscut și foarte frumos. Acesta are nevoie de 40 de ani pentru a da primul său fruct. Uneori și cu noi este la fel: avem nevoie de foarte mult timp pentru a da unele roade, în ciuda faptului că noi dorim ca totul să fie repede și ușor. Trebuie să învățăm să așteptăm, să sperăm și... să acționăm, deoarece așteptarea nu trebuie să fie niciodată pasivă. Există timpul nostru și timpul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu știe să ne aștepte. Dacă nu învățăm acest stil de așteptare riscăm să fim încătușați de așteptările noastre și să sufocăm și pe alții. Așteptările noastre și visul pe care Dumnezeu îl are în ce ne privește sunt asemănătoare mai mult decât ne așteptăm noi. El pregătește pentru noi o viață liberă, frumoasă și plină de roade.

Trăirea

Jurnal de viitor

Activitatea constă într-un exercițiu de imaginație în care se cere membrilor grupului să scrie pe o foaie de hârtie, fără a o semna, cum ar vrea să fie viața lor peste 10 ani. Adică să completeze o pagină de jurnal din viitor! După ce scriu toți se strâng foile, se amestecă și apoi se împart din nou membrilor grupului. Fiecare este invitat să descopere cui îi aparține respectiva pagină de jurnal și să comenteze ceea ce este scris. Se poate continua cu o reflecție de grup despre așteptările și dorințele prezentului și despre alegerile care se fac în prezent pentru a pregăti momentele importante din viitor.

"Cuvântul așteptare indică tocmai starea din turnul de veghe. Acesta este locul observării, al străjii. A aștepta indică deci a fi atent dacă vine cineva, a observa tot ce ne înconjoară. Așteptarea provoacă în noi două atitudini: lărgimea privirii și atenția față de clipă, față de ceea ce trăim, față de persoanele cu care vorbim. Așteptarea dilată inima. Când aștept eu simt că nu îmi sunt suficient. Fiecare dintre noi ne dăm seama de acest lucru atunci când așteptăm un prieten sau o prietenă. Privim ceasul în fiecare secundă pentru a vedea dacă nu a sosit timpul. Așteptarea ne face să ieșim din noi înșine și să ne îndreptăm spre cel care atinge inima noastră, cel care face să ne bată mai tare inima răsplătind așteptarea" (Anselm Grün).