Iaşi: Catedrala la ceas aniversar

Catedrala nouă din Iaşi, "Sfânta Fecioară Maria, Regină", a sărbătorit, la 1 noiembrie 2018, treisprezece ani de la sfinţire. Sărbătoarea a fost marcată prin Liturghia prezidată de PS Aurel Percă, la ora 18.00, concelebranţii fiind părintele paroh, Paul Budău, Mons Benone Farcaş, rectorul Seminarului Major precum şi alţi preoţi. La sărbătoare au participat şi mulţi credincioşi.

Anul 2005 va rămâne scris în istoria catolicilor din Iaşi: este anul în care au primit de la Dumnezeu, în dar, minunata catedrală din Iaşi "Sfânta Fecioară Maria, Regină", care a fost consacrată în acel an la 1 noiembrie. Într-o zi de toamnă, PS Petru Gherghel, înconjurat de 22 de episcopi, de mulţi prelaţi străini şi de sute de preoţi, a invocat puterea Duhului Sfânt asupra acestei minuni, care a prins viaţă în decurs de zece ani: noua catedrală.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de PS Aurel Percă, care a vorbit despre frumuseţea sfinţeniei şi a sfinţilor, asemănând sfinţii cu o gradină botanică unde se vădeşte frumuseţea atâtor flori. PS Aurel a amintit de recenta beatificare a venerabilei Veronica Antal. Printre modelele de sfinţenie, episcopul a amintit şi de ceilalţi fericiţi, Ieremia Valahul, Vladimir Ghika şi Anton Durcovici. Dincolo de toate, putem vorbi şi de sfinţi care, deşi nu l-au cunoscut pe Cristos, făcând binele, s-au bucurat de mântuirea adusă de Cristos. Duhul Sfânt - spunea Preasfinţitul - croieşte şi astăzi noi chipuri de sfinţi. Să trezim gustul pentru sfinţenie întrucât aceasta interpelează identitatea fiecărei persoane.

În încheiere, PS Aurel a făcut o transpunere a fericirilor evanghelice în viaţa cotidiană prin diferite exemple şi le-a făcut o urare tuturor credincioşilor, invitându-i să privească şi să aspire spre ceea ce constituie sfinţenia.

Marian Păuleţ

* * *

Demersurile de a construi un nou lăcaş au reînceput imediat după evenimentele din decembrie 1989. PS Petru Gherghel a aşezat piatra de temelie în ziua de 15 august 1990, aproximativ în mijlocul curţii actuale, puţin spre sud. Lucrările au fost sistate după câteva luni de către prefectura locală. A trebuit să se realizeze un alt proiect, respectând două condiţii: "îndepărtarea cât mai mult a construcţiei de Bd. Ştefan cel Mare şi menţinerea clădirilor existente în perimetrul respectiv".

Lucrările au fost reluate în august 1992 şi până la finalul anului s-au turnat fundaţiile. În octombrie 1993 era turnată placa la cota zero. La Crăciunul anului 1993 s-a celebrat prima Liturghie la subsol. În iunie 1998 catedrala era ridicată; la 24 iunie 1998 s-a celebrat prima sfântă Liturghie, PS Petru Gherghel hirotonind 12 preoţi. S-a lucrat după aceea la acoperiş, la finisare şi la mobilare.

Spaţiul de cult are 76 de bănci şi patru confesionale din stejar, baptisteriul pe partea dreaptă, la mijloc, şi un al doilea tabernacol pe stânga, la mijloc. Pe conturul de la balcoane sunt cincisprezece staţiuni ale Căii sfintei cruci în mozaic; tot în mozaic sunt: imaginea centrală şi cele patru imagini din faţă care reprezintă scene din viaţa sfintei Fecioare Maria. Tabernacolul principal este aşezat la baza mozaicului central. Altarul, aşezat într-un desen care formează un peşte, are de o parte şi de alta pupitre de la care se proclamă lecturile sfinte. De la intrare până la altar este un covor din marmură cu stele. Pe cupola catedralei, cu cele 24 de nervuri, este monograma lui Cristos din centrul căreia coboară un candelabru, o replică a cupolei. Vitraliile sunt aşezate pe trei registre reprezentând teme legate de creaţie, alianţă, sacramente, misterele Rozariului.

Sunt câteva chei de lectură care ajută la înţelegerea semnificaţiei arhitecturii catedralei.

O primă cheie o oferă privirea din afară. Rotundă, cu cele 24 de ogive şi cu crucea în vârf îndreptată spre cer, catedrala seamănă cu o coroană ce trimite spre regalitatea lui Cristos care îi face părtaşi pe Maria şi pe creştini de aceeaşi demnitate.

Forma rotundă trimite în acelaşi timp spre perfecţiunea lui Dumnezeu. Cercul este simbolul cerului, al infinitului, al eternităţii, al perfecţiunii, al unităţii, al vieţii. Cu referinţă la unitate, forma catedralei este o invitaţie la realizarea rugăciunii lui Isus: "Ca toţi să fie una", emblemă şi dorinţă a păstorului Diecezei de Iaşi.

A doua cheie de lectură este oferită de interiorul catedralei. La o citire pe orizontală, de la intrare spre altar, semnele şi simbolurile ne introduc în istoria mântuirii; covorul cu 12 stele ne conduce spre altar, punctul cel mai important al lăcaşului de cult, apoi spre tabernacol şi spre icoana centrală care o reprezintă pe Maria, regină. La intrare în catedrală, pe stânga şi pe dreapta, se află două aghiazmatare cu câte o placă din marmură pe care este gravată crucea: sunt semnul Botezului. Toate acestea semnifică faptul că, intrând în Biserică prin Botez, creştinul este pelerin, înaintează pas cu pas pentru a-l întâlni tot mai mult pe Domnul. A treia cheie este dată de lectura pe verticală a semnelor. Cupola ce reprezintă cerul, monograma lui Cristos şi razele care coboară pe cei patru stâlpi (cei patru evanghelişti), candelabrul cu monograma lui Cristos, o replică a cupolei - toate acestea duc cu gândul la faptul că Isus Cristos vine şi azi la oameni prin cuvânt şi prin sfintele taine; el, "lumina lumii", risipeşte întunericul întocmai cum o face lumina candelabrului în catedrală.

Atunci când te apropii şi intri în catedrală ai senzaţia că ţi se dezvăluie măreţia lui Dumnezeu. Dimensiunile mari, figurile geometrice, vitraliile, mozaicurile - toate contribuie la a-ţi crea sentimentul de înălţare spirituală. Intrând, poţi exclama cu psalmistul: "Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Doamne al oştirilor!" (Ps 84,1).

(Extras din articolul "Catedrala din Iaşi", de pr. Cornel Cadar, http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20051044)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 1 noiembrie: Iaşi: Catedrala la ceas aniversar

lecturi: 10.