Catedrala din Iaşi

Catedrala nouă din Iaşi, construită între anii 1992 şi 2005, este pregătită pentru sărbătoarea sfinţirii şi a consacrării altarului care vor avea loc la 1 noiembrie. O parte din Liturghia sfinţirii noului lăcaş de cult va fi transmisă la Radio Iaşi (între orele 11.10-11.50). Informaţii pe scurt şi imagini cu noua catedrală se găsesc şi în pliantul tipărit cu ocazia sfinţirii; acesta este disponibil şi în format pdf (1,8 Mb).

Demersurile de a construi un nou lăcaş au reînceput imediat după evenimentele din decembrie 1989. PS Petru Gherghel a aşezat piatra de temelie în ziua de 15 august 1990, aproximativ în mijlocul curţii actuale, puţin spre sud. Lucrările au fost sistate după câteva luni de către prefectura locală. A trebuit să se realizeze un alt proiect, respectând două condiţii: "îndepărtarea cât mai mult a construcţiei de Bd. Ştefan cel Mare şi menţinerea clădirilor existente în perimetrul respectiv".

Lucrările au fost reluate în august 1992 şi până la finalul anului s-au turnat fundaţiile. În octombrie 1993 era turnată placa la cota zero. La Crăciunul anului 1993 s-a celebrat prima Liturghie la subsol. În iunie 1998 catedrala era ridicată; la 24 iunie 1998 s-a celebrat prima sfântă Liturghie, PS Petru Gherghel hirotonind 12 preoţi. S-a lucrat după aceea la acoperiş, la finisare şi la mobilare.

Noua catedrală, în formă circulară, se prezintă cu un demisol, folosit ca sală de conferinţe; câteva săli de cateheză şi grupuri sanitare pe contur, în partea de sus a demisolului; locul de cult este un spaţiu circular, cu balcoane pe întreg conturul, mai puţin pe conturul altarului; spaţiul central a fost acoperit cu o cupolă de tip calotă arindă, cu 24 de ferestre de tip ogival, ce se sprijină pe patru stâlpi; de o parte şi de alta a stâlpilor de susţinere sunt scările de urcat la balcoane şi intrările în catedrală, alături de alte două intrări: cea principală în partea de est şi cea secundară în partea de vest. La intrare, în ambele părţi, sunt săli "mama şi copilul". Catedrala are 38 m diametru exterior, 24 m diametru cupolei centrale, 16 m înălţime interioară sub cupolă, 11 m înălţime interioară la perimetru cu tot cu balcoane, 12,8 m înălţimea la cornişă, 26 m înălţimea până la baza crucii şi 36 m până la vârful crucii (din partea centrală a cupolei se înalţă o cruce de 10 m). Capacitatea spaţiului de cult este de peste 1.500 de locuri: 1.000 la parter, în bănci şi pe interspaţiu, 500-600 la balcoane; pot intra însă până la 2.500 de persoane. Orga este aşezată la balcon în faţa altarului, în spatele prezbiteriului, la parter, fiind sacristia.

Spaţiul de cult are 76 de bănci şi patru confesionale din stejar, baptisteriul pe partea dreaptă, la mijloc, şi un al doilea tabernacol pe stânga, la mijloc. Pe conturul de la balcoane sunt cincisprezece staţiuni ale Căii sfintei cruci în mozaic; tot în mozaic sunt: imaginea centrală şi cele patru imagini din faţă care reprezintă scene din viaţa sfintei Fecioare Maria. Tabernacolul principal este aşezat la baza mozaicului central. Altarul, aşezat într-un desen care formează un peşte, are de o parte şi de alta pupitre de la care se proclamă lecturile sfinte. De la intrare până la altar este un covor din marmură cu stele. Pe cupola catedralei, cu cele 24 de nervuri, este monograma lui Cristos din centrul căreia coboară un candelabru, o replică a cupolei. Vitraliile sunt aşezate pe trei registre reprezentând teme legate de creaţie, alianţă, sacramente, misterele Rozariului.

Curtea catedralei, împrejmuită de un gard din metal sau din piatră, a fost amenajată cu spaţii verzi, ce formează un peşte, restul spaţiului fiind din beton amprentat sau din pavele.

Sunt câteva chei de lectură care ajută la înţelegerea semnificaţiei arhitecturii catedralei.

O primă cheie o oferă privirea din afară. Rotundă, cu cele 24 de ogive şi cu crucea în vârf îndreptată spre cer, catedrala seamănă cu o coroană ce trimite spre regalitatea lui Cristos care îi face părtaşi pe Maria şi pe creştini de aceeaşi demnitate.

Forma rotundă trimite în acelaşi timp spre perfecţiunea lui Dumnezeu. Cercul este simbolul cerului, al infinitului, al eternităţii, al perfecţiunii, al unităţii, al vieţii. Cu referinţă la unitate, forma catedralei este o invitaţie la realizarea rugăciunii lui Isus: "Ca toţi să fie una", emblemă şi dorinţă a păstorului Diecezei de Iaşi.

A doua cheie de lectură este oferită de interiorul catedralei. La o citire pe orizontală, de la intrare spre altar, semnele şi simbolurile ne introduc în istoria mântuirii; covorul cu 12 stele ne conduce spre altar, punctul cel mai important al lăcaşului de cult, apoi spre tabernacol şi spre icoana centrală care o reprezintă pe Maria, regină. La intrare în catedrală, pe stânga şi pe dreapta, se află două aghiazmatare cu câte o placă din marmură pe care este gravată crucea: sunt semnul Botezului. Toate acestea semnifică faptul că, intrând în Biserică prin Botez, creştinul este pelerin, înaintează pas cu pas pentru a-l întâlni tot mai mult pe Domnul.

A treia cheie este dată de lectura pe verticală a semnelor. Cupola ce reprezintă cerul, monograma lui Cristos şi razele care coboară pe cei patru stâlpi (cei patru evanghelişti), candelabrul cu monograma lui Cristos, o replică a cupolei - toate acestea duc cu gândul la faptul că Isus Cristos vine şi azi la oameni prin cuvânt şi prin sfintele taine; el, "lumina lumii", risipeşte întunericul întocmai cum o face lumina candelabrului în catedrală.

Atunci când te apropii şi intri în catedrală ai senzaţia că ţi se dezvăluie măreţia lui Dumnezeu. Dimensiunile mari, figurile geometrice, vitraliile, mozaicurile - toate contribuie la a-ţi crea sentimentul de înălţare spirituală. Intrând, poţi exclama cu psalmistul: "Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Doamne al oştirilor!" (Ps 84,1).

Pr. Cornel Cadar

lecturi: 10.