© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat Asociaţiilor Studenţeşti Catolice Germane (5 iunie 2026)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Iubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit! Herzlich willkommen!

Mi s-a spus că germanii sunt foarte punctuali! Ich bin ein Ausländer.

Dragi prieteni,

Îmi face plăcere să vă salut pe toţi, membri ai asociaţiilor studenţeşti catolice germane, care vă reuniţi pentru o conferinţă comună, Cartellversammlung, pentru prima dată în afara Germaniei. Decizia voastră de a veni aici, la Roma, ad Petri Sedem, este motivată de credinţa catolică care vă defineşte, de comuniunea care ne leagă ca discipoli ai lui Isus şi de activităţile culturale pe care le întreprindeţi. Aş dori să reflectez pe scurt asupra acestor trei aspecte pentru a consolida legătura de fraternitate care vă uneşte şi dăruirea voastră comună faţă de Biserică.

În ceea ce priveşte identitatea voastră catolică, angajarea voastră fermă faţă de credinţă se reflectă în cele patru principii care vă ghidează asocierea: religio, scientia, amicitia şi patria. În faţa despotismului şi a ideologiilor trecutului, credinţa catolică nu a fost niciodată numai o aparenţă sau o etichetă, ci mai degrabă un mod de viaţă de împărtăşit în universitate şi în mediul de lucru. Asemenea unui aluat evanghelic, fraternitatea voastră continuă să crească în contexte ştiinţifice şi politice, precum şi în diferite cercuri academice, profesionale şi sociale. Această dimensiune comunitară a activităţilor voastre aduce beneficii nu numai ţării voastre, ci şi întregii Europe, în centrul căreia se află Germania.

La această centralitate geografică, pe bună dreptate, adăugaţi centralitatea culturală a persoanei umane, creatură a lui Dumnezeu şi arhitect al propriei vieţi. În faţa provocărilor revoluţiei tehnologice, ar trebui să acordaţi o atenţie deosebită studiului şi promovării umanităţii noastre comune. În exprimarea sa ireductibilă ca bărbat sau femeie, persoana umană este, de fapt, întotdeauna relaţională şi limitată şi, prin urmare, chemată să devină o sarcină pentru sine şi un dar pentru celălalt. Ca şi exerciţiul raţiunii, şi lumina credinţei luminează promisiunile şi înşelăciunile timpului prezent, chemând fiecare persoană să facă tot posibilul să contribuie la construirea unei societăţi drepte şi paşnice.

În ceea ce priveşte spiritul de comuniune care animă această iniţiativă, îmi face plăcere să amintesc mottoul vostru: In certibus unitas, in dubiis libertas, in omnibus caritas. Aceste cuvinte atestă adevărata temelie, dialogul critic şi dăruirea constantă care caracterizează asociaţia voastră. Relaţia dintre membrii multor asociaţii nu se limitează la împărtăşirea cunoştinţelor, ci se maturizează în stimă reciprocă. Nu se limitează la idei, ci devine o practică colaboratoare. Urmându-l pe Cristos, singurul Domn şi Stăpân al vieţii, reprezentaţi valorile catolice în societate nu ca aceia care poartă steaguri partizane, ci ca reprezentanţi ai binelui comun al omenirii. În Germania, în Italia şi în întreaga lume, aceeaşi credinţă catolică întăreşte cooperarea noastră, fără a face compromisuri cu tendinţele momentului, fără a pune preferinţele individualiste mai presus de Tradiţia comună a Bisericii. În bucuria fraternităţii, vă încurajez, aşadar, să promovaţi evanghelizarea culturii: organizaţiile voastre universitare atrag continuu tineri noi pentru că dau mărturie de pasiune, competenţă şi prietenie creştină autentică.

În ceea ce priveşte diferitele activităţi culturale pe care le întreprindeţi în diferite domenii de studiu şi de muncă, aţi ajuns să realizaţi că nu este vorba numai de a urma o profesie (Beruf), ci de a urma o vocaţie (Berufung). Într-adevăr, căutarea adevărului este un bun care merită dorit şi transmis. Pe măsură ce îl urmărim metodic, ajungem să înţelegem că niciun domeniu de studiu nu poate fi redus la simplă speculaţie. Tocmai pentru că implică exerciţiul atât al intelectului, cât şi al voinţei, studiul este mai degrabă o angajare, care necesită autodisciplină şi convertire: o transformare a minţii, pe care o cultivăm ca un sol fertil, perfecţionându-ne uneltele meseriei. Dând tot ce putem, devenim administratori responsabili în societate, fără a fi seduşi de cariere axate pe bani. Să recunoaştem mai degrabă că cultura este binele omenirii: adevărul ne eliberează, în timp ce falsitatea denaturează numele şi lucrurile. În faţa a ceea ce îi dezumanizează pe oameni - în special pe cei mai mici dintre noi, pe săraci şi pe bolnavi - vă cer să fiţi martori ai umanismului creştin. În acest sens, vă invit să reflectaţi profund asupra a ceea ce a spus Papa Benedict al XVI-lea, un distins fost membru al asociaţiei voastre: dezvoltaţi o "ecologie a omului" coerentă. Şi omul are o natură pe care trebuie să o respecte (Discurs către Bundestag, 22 septembrie 2011). Ecologia integrală, atât de dragă Papei Francisc (cf. Scrisoarea enciclică Laudato si' 10-11. 62), pune în lumină faptul că lumea este plină de sens şi nu o entitate inertă care poate fi modelată arbitrar sau de setea de putere. Noi, de fapt, nu suntem agregate aleatorii de particule, ci corpuri deschise transcendenţei: orientându-ne setea de viaţă şi de dreptate, de înţelepciune şi de iubire, descoperim împreună adevărul în a cunoaşte, a face şi a crede.

La urma urmei, fiinţele umane îl caută mereu pe Dumnezeu şi el ni s-a revelat ca Mântuitorul nostru. Nu în pofida activităţilor noastre, deci, ci tocmai prin ceea ce facem, dezvoltăm o relaţie cu Dumnezeu, care devine o cale spre sfinţenie. Da, misiunea culturală a creştinilor este de a direcţiona societatea şi istoria către acest punct culminant al unei vieţi centrate pe Dumnezeu. Prin mijlocirea sfântului Bonifaciu, evanghelizator al Germaniei, să fiţi martori ai acestei înţelepciuni a Evangheliei în societatea germană şi europeană. Cu stima pentru asociaţiile voastre, vă împart cu bucurie binecuvântarea apostolică asupra tuturor şi a celor dragi. Danke sehr!

Să ne rugăm împreună: Pater noster...

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu