© Vatican Media

Sâmbătă, 6 iunie, două beatificări în Polonia şi în Republica Cehă

Cardinalul Semeraro la Cracovia pentru nouă salezieni martiri ai nazismului

Credinţa dincolo de sârma ghimpată

Cei nouă preoţi salezieni care vor fi beatificaţi mâine, sâmbătă, 6 iunie 2026, în Polonia, au ales caritatea ca unică formă de rezistenţă. Celebrarea va avea loc la ora 10.00 în Sanctuarul "Sfântul Ioan Paul al II-lea", situat în Arhidieceza de Cracovia. Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, va prezida ritul, reprezentându-l pe Leon al XIV-lea. Cei nouă martiri se numără printre numeroasele victime ale persecuţiei naziste, care, după ocupaţia germană a Poloniei la 1 septembrie 1939, a fost dezlănţuită cu o vehemenţă deosebită împotriva Bisericii Catolice.

Pe 23 mai 1941, Gestapoul a arestat majoritatea salezienilor din Cracovia, inclusiv pe părintele Jan Œwierc. Născut în 1877, a studiat printre salezieni în Italia şi a fost hirotonit preot la Torino în 1903. Pe 8 iulie 1938, a preluat rolul de director şi preot paroh al Casei din Cracovia şi a devenit un predicator apreciat. Arestat de Gestapo, a fost dus mai întâi la închisoarea Montelupich şi apoi, pe 26 iunie 1941, transferat la Auschwitz, unde a fost ucis a doua zi.

Alţi preoţi salezieni au suferit torturi şi bătăi atroce alături de el, murind de foame şi maltratări în aceeaşi zi: Ignacy Dobiasz, născut în 1880, a studiat în case de studenţi saleziene din Italia şi a fost hirotonit preot în 1908. Întors în Polonia, a fost trimis la Cracovia drept colaborator parohial în 1931. Franciszek Harazim, născut în 1885, a studiat în Polonia şi la Ivrea, unde a fost hirotonit preot în 1915. S-a întors în patria sa pentru a preda la Seminarul Major Salezian din Cracovia. Kazimierz Wojciechowski, născut în 1904, şi-a primit educaţia în Polonia şi a fost hirotonit preot în 1935 la Cracovia, unde şi-a desfăşurat ulterior activitatea pastorală.

Mărturia acestor preoţi a lăsat o impresie profundă asupra tânărului Karol Wojtyła, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, care, în Parohia "Sfântul Stanislau Kostka" din Dębniki, i-a văzut pe preoţii salezieni arestaţi de nazişti. Wojtyła şi-a amintit mai târziu cum mediul parohial, decimat de deportări, fusese pentru el o şcoală de credinţă în vremuri de întuneric. În cartea sa Dar şi mister, el a scris: "Nu pot să nu-mi amintesc de un mediu şi, în interiorul lui, de o persoană de la care am primit cu adevărat atât de mult în acea perioadă. Mediul era cel al parohiei mele, dedicată Sfântului Stanislau Kostka, din Dębniki, Cracovia. Parohia era condusă de părinţii salezieni, care într-o zi au fost deportaţi de nazişti într-un lagăr de concentrare. Au rămas numai un bătrân preot paroh şi inspectorul provincial; toţi ceilalţi au fost internaţi".

Printre cei nouă martiri se numără şi Ignacy Antonowicz, născut în 1890 şi hirotonit preot la Roma în 1916. Profesor de teologie la studentatul salezian din Foglizzo, a slujit drept capelan militar în armata poloneză în timpul primului război mondial. Trimis la Cracovia ca director al studentatului teologic, a deţinut această funcţie până la arestarea sa pe 23 mai 1941. Dus la Auschwitz, a fost maltratat şi bătut. Grav îmbolnăvit, a murit pe 21 iulie 1941.

Franciszek Miœka, născut în 1898, şi-a terminat studiile teologice la Torino, unde a fost hirotonit preot în 1927. A slujit în diferite locuri din Polonia, fiind în cele din urmă numit să conducă Institutul Salezian din Lšd. Arestat pe 30 octombrie 1941, a fost deportat la Dachau, unde a murit pe 30 mai 1942.

Włodzmierz Szembek, născut în 1883 într-o familie nobilă, a absolvit ingineria şi a administrat averea familiei până în 1928, când a intrat în aspirandatul salezian din Oœwięcim. Hirotonit preot la Cracovia în 1934, a devenit secretar al Provinciei Saleziene. Arestat în iulie 1942, a fost închis la Nowy Targ şi apoi dus la Auschwitz, unde a murit pe 7 septembrie 1942.

În cele din urmă, părintele Karol Golda şi părintele Ludwik Mroczek: primul, născut în 1914, a studiat în Polonia şi a fost hirotonit preot la Roma în 1938. S-a întors în patria sa pentru a preda teologie la casa studenţească din Oœwięcim, dar a fost arestat de Gestapo pe 31 decembrie 1941 şi apoi deportat la Auschwitz, unde a fost împuşcat pe 14 mai 1942. Părintele Ludwik Mroczek, născut în 1905, pregătit pentru preoţie în Polonia, a fost hirotonit în 1933 şi a slujit ca păstor în Oœwięcim, Lviv şi Częstochowa. Arestat pe 22 mai 1941, a murit la Auschwitz pe 5 ianuarie 1942.

Cel mai extraordinar exemplu al acestor nouă martiri constă în capacitatea lor de a transforma lagărele de exterminare în locuri ale speranţei. În pofida interdicţiei absolute, salezienii au celebrat clandestin Euharistia, au ascultat spovezile prizonierilor şi i-au pregătit pe cei condamnaţi la moarte pentru sfârşitul lor iminent. În munca forţată de a zdrobi pietre sub bătăile torţionarilor lor, preoţii şi-au unit suferinţa fizică şi morală cu jertfa răscumpărătoare a lui Cristos; la provocarea blasfemă a kapo urlau: "Sunt Dumnezeu pentru că te pot ucide", au răspuns cu invocarea neîncetată a numelui lui Isus; la privarea de îngrijiri medicale şi la torturile gratuite şi inumane, au răspuns cu exerciţiul carităţii, transformând barăcile în "oratorii ale durerii" unde puteau asculta spovezile şi îi puteau mângâia pe cei muribunzi în fidelitate faţă de slujirea lor preoţească. Iar la anihilarea demnităţii umane şi la umilinţele fizice şi morale, au răspuns cu administrarea clandestină a sacramentelor şi oferirea totală a vieţii lor.

Rezistenţa spirituală a acestor noi fericiţi reprezintă un paradox viu: victoria celor care cedează din iubire asupra celor care ucid din ură. Ea ne învaţă că credinţa este singura forţă capabilă să rămână liberă chiar şi în spatele sârmei ghimpate, făcând din aceşti oameni maeştri atemporali ai coerenţei şi speranţei, astfel încât - atunci când lumina raţiunii se estompează - lumina credinţei să poată străluci mai tare, făcând omul liber chiar şi în spatele sârmei ghimpate.

Pierluigi Cameroni, postulator

(După L'Osservatore Romano, 5 iunie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu