© Vatican Media

În confruntare cu enciclica "Magnifica humanitas"

O lectură ebraică

Prima enciclică a Papei Leon al XIV-lea este un mesaj pentru întreaga omenire, aşa cum demonstrează analiza sa asupra unor probleme importante care, în mod obişnuit, îi provoacă pe toţi oamenii. La rândul său, el doreşte să "intre în dialog cu toţi bărbaţii şi femeile timpului nostru" (nr. 2). El subliniază acest lucru în nr. 219-223, unde vorbeşte despre nevoia urgentă a unei abordări dialogice pentru îmbunătăţirea vieţii umane. Făcând ecou acestei viziuni, aş dori să ofer primele mele impresii despre Magnifica humanitas, un text care merită o analiză atentă şi un studiu aprofundat.

Pentru a-şi articula ideile, papa se bazează pe două surse biblice importante: istoria Turnului Babel (Gen 11,1-9) şi reconstrucţia zidurilor Ierusalimului de către Nehemia (Neh 1-6). Din perspectiva dialogului dintre evrei şi catolici, am decis să compar interpretarea sa a acestor două surse biblice cu comentariile rabinice asupra lor.

În ceea ce priveşte Turnul Babel, găsim texte rabinice care interpretează naraţiunea într-un mod remarcabil de similar cu cel prezentat în enciclică. În b. Sanhedrin 109a, rabinii se întreabă care este încălcarea comisă de locuitorii din Babel în construirea turnului. Ei concluzionează că eforturile constructorilor nu au dus la nimic altceva decât la construirea unui idol.

În mod similar, rabinul Ovadyah Sforno (Italia, sec. XV-XVI d. C.) explică faptul că turnul, în măreţia sa, este ca o "divinitate" conducătoare căreia întreaga omenire îi aduce omagiu. Mai mult, oricine conduce peste acel oraş conduce peste întreaga omenire, deoarece oricine doreşte să onoreze "divinitatea" supremă trebuie să meargă la turn (cf. Sforno, Comentariu la Geneză 11, 4).

În Pirke' de-Rabbi Eliezer (capitolul 24), un midrash pseudoepigraf din secolul al VIII-lea d. C. scris în Ţara Israelului, citim: "Nu existau pietre pentru a construi oraşul şi turnul. Ce au făcut? Au copt cărămizi şi le-au ars aşa cum ar face un zidar, până când l-au construit înalt de şapte măsuri şi avea cărări ascendente spre est şi spre vest. [Muncitorii] care cărau cărămizile urcau pe calea estică, iar cei care coborau luau calea vestică. Dacă un om cădea şi murea, nu le păsa, dar dacă o cărămidă cădea, se aşezau şi plângeau şi spuneau: «Vai de noi! Când va veni alta în locul ei?»".

Din aceste interpretări ale istoriei Babelului, rezultă că idolatria păgână duce la dezumanizarea indivizilor, aşa cum explică Papa Leon în enciclica sa. Ştiinţa şi tehnologia sunt concepute pentru a sluji persoanele, dar atunci când persoanele le atribuie o importanţă mai mare decât altor fiinţe umane, ştiinţa şi tehnologia devin idoli distructivi.

Reconstrucţia zidurilor Ierusalimului în timpul lui Nehemia a avut scopul de a proteja un oraş locuit de evrei dedicaţi exclusiv cultului lui Dumnezeu. Talmudul indică faptul că în perioada celui de-al Doilea Templu nu mai exista niciun cult păgân în Iudeea (b. Yoma 9b). Neh 5 demonstrează legătura dintre devoţiunea faţă de unicul Dumnezeu şi angajarea de a-i scoate pe nevoiaşii exploataţi din condiţia lor de sărăcie.

Încă o dată, există paralele cu accentul pus de enciclică pe demnitatea umană. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece atât evreii, cât şi creştinii consideră cărţile Genezei şi a lui Nehemia scripturi canonice, mărturisind astfel apropierea dintre cele două tradiţii ale noastre.

Aş adăuga că istoria biblică a Turnului Babel a fost un text foarte semnificativ în conversaţiile pe care le-am avut cu Papa Francisc. În 2010, în discuţiile noastre despre Dumnezeu în timp ce conturam primul capitol din Cerul şi pământul, această istorie a ocupat un loc central. El a revenit asupra subiectului într-una dintre ultimele noastre conversaţii, când şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la progresul inteligenţei artificiale. Pot recunoaşte angoasa lui Francisc în întreaga Magnifica humanitas.

De câţiva ani de acum, evrei, creştini şi mulţi alţii lucrează împreună pentru a se asigura că inteligenţa artificială rămâne concentrată pe slujirea omenirii. Oricine are astfel de preocupări ar trebui să fie recunoscător Papei Leon pentru că a adus problema în atenţia lumii într-o primă enciclică atât de cuprinzătoare şi profundă.

Abraham Skorka

(După L'Osservatore Romano, 3 iunie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu