© Vatican Media

În confruntare cu enciclica "Magnifica humanitas"

Un plan de acţiune pentru anii următori

Interviu luat arhiepiscopului Carlo Maria Polvani

"Un plan de acţiune pentru anii următori": aşa rezumă arhiepiscopul Carlo Maria Polvani, secretarul Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie, semnificaţia lui Magnifica Humanitas, enciclica socială a Papei Leon al XIV-lea, prima din pontificatul său. În marja promulgării acesteia de ieri, 25 mai, prelatul - care este autorul mai multor articole de popularizare ştiinţifică - în acest interviu acordat mass-media vaticane reinterpretează documentul papal ca voce a Bisericii în zorii unei noi revoluţii industriale, la 135 de ani după Rerum novarum a Papei Leon al XIII-lea, şi se concentrează în special asupra provocărilor pe care Inteligenţa Artificială le pune întregii umanităţi.

Excelenţă, în prima sa enciclică, Papa Prevost se referă în mod constant la Doctrina socială a Bisericii, atât ca la o temelie solidă, cât şi ca la o temă care, de-a lungul istoriei, s-a dovedit extraordinar de capabilă să se adapteze la schimbări epocale. Sunteţi de acord cu această interpretare?

Da, şi vedem dovada acestui lucru în primele două capitole, unde papa îşi ia tot timpul necesar pentru a explica Doctrina socială a Bisericii. El prezintă nu numai fundamentul său teologic, ci şi principiile sale majore, punctele cheie care pot fi considerate o stâncă solidă: binele comun, destinaţia universală a bunurilor, subsidiaritatea, solidaritatea şi principiul justiţiei sociale. Prin urmare, temeliile solide există deja, iar enciclica le aduce o actualizare, o evoluţie. Biserica are principii pe care le-a dezvoltat în timpul marilor crize, cum ar fi cea a primei revoluţii industriale, iar astăzi vede o altă criză la orizont. Prin urmare, se bazează pe întreaga sa tradiţie de a inova. A inova rămânând ancorată în temeliile sale.

Papa afirmă că Inteligenţa Artificială este treaba tuturor. Cu toate acestea, dezvoltarea sa astăzi este în mâinile câtorva. Cum putem schimba această paradigmă?

Este o întrebare extrem de importantă. Cred că papa o abordează foarte clar. Să ne amintim că evoluţiile tehnologice, în special după prima revoluţie industrială, au fost întotdeauna în mâinile câtorva aleşi. Problema - şi am văzut asta cu revoluţia industrială - este mutarea ei din mâinile câtorva aleşi în slujba tuturor, spre binele tuturor. În cazul Inteligenţei Artificiale, ne confruntăm cu o problemă suplimentară. Într-un fel sau altul, efectele sale vor fi resimţite de toată lumea. Prin urmare, faptul că se află sub controlul numai al câtorva reprezintă un risc real, mult mai mare decât cele asociate cu prima revoluţie industrială. La acea vreme, riscurile erau în primul rând economice. Astăzi, întrebările ridicate sunt şi antropologice.

Din această perspectivă, formarea conştiinţelor este crucială. Leon al XIV-lea subliniază nevoia de alfabetizare digitală. Aceasta priveşte domeniul educaţiei, care este chemată să modeleze generaţiile viitoare...

Sfântul Părinte abordează acest lucru în capitolul al patrulea, unde subliniază necesitatea de a "îngriji" relaţiile. El face trei distincţii majore: munca, libertatea şi adevărul. Problema educaţiei priveşte mai întâi adevărul şi apoi libertatea. Este vorba despre dezvoltarea în generaţiile mai tinere, care trăiesc deja în era Inteligenţei Artificiale fără să-şi dea seama, a unui spirit critic în utilizarea acestui nou instrument. Educaţia este unul dintre cele mai importante domenii în care să se dezvolte această abilitate în generaţiile mai tinere, care au nevoie de o minte capabilă să discearnă efectele pozitive şi negative ale Inteligenţei Artificiale.

În discursul său de încheiere la prezentarea enciclicei, Leon al XIV-lea a cerut Bisericii să participe activ la dezbatere şi să contribuie. Ce fel de contribuţie va fi aceasta?

Capitolul al treilea din Magnifica humanitas oferă un răspuns. Biserica nu începe prin a vorbi de rău despre Inteligenţa Artificială. Într-adevăr, ea evidenţiază toate posibilităţile de bine pe care le poate oferi. Pe de altă parte, însă, vede şi toate pericolele. Aici este locul în care Biserica Catolică joacă un rol foarte important: poate, la toate nivelurile - de la cele mai mari forumuri internaţionale până la cea mai mică parohie, oriunde participă la viaţa socială - să ofere puncte de referinţă, astfel încât acest instrument, în sine pozitiv pentru umanitate, să nu prezinte niciun risc. Cuvântul cheie aici este dezarmarea culturală propusă de Biserică. Să ne amintim că papa a vorbit despre o "pace dezarmată şi dezarmantă" încă de la începutul pontificatului său, când s-a prezentat lumii. În Magnifica humanitas, el reiterează acest principiu. Dacă Inteligenţa Artificială este o putere şi dacă această putere trebuie să servească binelui omenirii, atunci trebuie dezarmată, în sensul că nu trebuie folosită în scopuri periculoase.

Există un alt element recurent, aproape ca un fir comun: "Vrem să construim un Turn Babel sau Noul Ierusalim?". Cum putem interpreta dezvoltarea inteligenţei artificiale în lumina acestei referinţe biblice?

Cred că simbolismul este foarte pertinent, deoarece problema aici este următoarea: Inteligenţa Artificială nu este ca alte noutăţi care vin şi pleacă, precum moda. Este vorba despre o schimbare de civilizaţie, de cultură. Deci, Turnul Babel este un loc unde cel mai puternic câştigă, unde cel mai puternic prevalează. Aşa vede papa lucrurile. Cei mai rapizi, cei mai puternici, cei mai eficienţi vor reuşi, iar Inteligenţa Artificială le va permite să facă acest lucru. Deja astăzi, vedem că există două sau trei ţări clar înaintea tuturor celorlalte. Celălalt model este complet diferit. Nu este vorba despre capacitatea unora de a se impune altora, ci despre preocuparea tuturor, în special a celor mai puternici, de a avea grijă de cei mai slabi. Este alternativa la goana după aur, unde primul venit, primul servit. Aceasta înseamnă că cei cu un avantaj tehnologic - şi care, în esenţă, vor deveni mai bogaţi - au datoria de a-i lua în considerare pe cei care riscă să fie lăsaţi în urmă şi nu pot fi excluşi.

Putem crede într-o formă de filantropie digitală?

Da, cuvântul filantropie este folosit mult în acest context. Papa merge mai departe. Întrucât ne aflăm în pragul unei schimbări culturale majore, el evidenţiază cele două alegeri cu care se confruntă omenirea: să evolueze într-un sistem cu o formă de filantropie limitată, o ipoteză care ar favoriza victoria celui mai puternic; sau să aleagă să considere Inteligenţa Artificială - dacă este folosită pentru a răspândi binele - o oportunitate pentru omenire de a rămâne umană. Aceasta este ceea ce propune papa. De asemenea, el sugerează că alegerea este acum sau niciodată. Pentru că, dacă nu avem capacitatea de a face acest salt astăzi, omenirea este în pericol.

Nu pare "Magnifica humanitas" rezultatul unei reflecţii începute în urmă cu câţiva ani în cadrul diferitelor instituţii ale Sfântului Scaun şi pe parcursul ultimelor trei pontificate? În acelaşi timp, ar putea fi un plan de acţiune pentru pontificatul lui Leon al XIV-lea?

Cred că Leon al XIV-lea este primul papă care îşi începe pontificatul cu o enciclică socială. Nu cred că există precedente. Pentru a şti dacă acesta este un rezultat sau un punct de plecare, trebuie să înţelegem perspectiva Bisericii Catolice asupra lumii cu care doreşte să interacţioneze. Astăzi, provocările Inteligenţei Artificiale sunt din ce în ce mai evidente. De la Benedict al XVI-lea, şi apoi cu Papa Francisc, care a vorbit despre aceasta la summit-ul G7 din Italia din iunie 2024, Biserica catolică a fost una dintre primele care a recunoscut importanţa fenomenului. Începând cu ultimele trei pontificate, a oferit un răspuns din ce în ce mai clar: mai întâi a observat ce se întâmpla, iar acum acţionează. Cred că această nouă enciclică reprezintă un element mai matur şi, am putea spune, un plan de acţiune pentru viitor.

Jean Charles Putzolu

(După L'Osservatore Romano, 26 mai 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu