© Vatican Media

Cardinalul Czerny la o conferinţă despre doi preoţi cehi martiri ai comunismului

A ne lăsa invadaţi de harul lui Dumnezeu

"Au ştiut să transforme întunericul urii şi frigul spânzurătorii în locul întâlnirii lor definitive cu Domnul" venerabilii slujitori ai lui Dumnezeu Jan Bula şi Václav Drbola, preoţi cehi din Dieceza de Brno, care vor fi beatificaţi sâmbătă, 6 iunie 2026. Aceasta a afirmat cardinalul Michael Czerny, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Dezvoltării Umane Integrale (DPDUI), miercuri, 20 mai, după-amiază, în cadrul conferinţei cu tema "Fericiţii martiri ai comunismului", organizată de Ambasada Republicii Cehe pe lângă Sfântul Scaun.

Cei doi au fost închişi şi ucişi între 1951 şi 1952, din cauza persecuţiei Bisericii Catolice de către regimul care preluase puterea în ţară în 1948, după Al Doilea Război Mondial.

În discursul său, cardinalul iezuit a subliniat că în vieţile celor doi preoţi "nu celebrăm o înfrângere, ci triumful vieţii; nu comemorăm un mormânt, ci o auroră. Contemplăm splendoarea bobului de grâu care, după ce a rămas ascuns timp de decenii în brazda pământului boem şi morav - protejat de sânul unei istorii dificile şi fertilizat prin sacrificiu - acum încolţeşte sub ochii noştri. Acest vlăstar, care a străpuns pământul îngheţat al ateismului şi opresiunii - a amintit el - este dovada vie că nicio violenţă nu poate sufoca viaţa lui Dumnezeu în cei care se încredinţează lui. A celebra beatificarea lui Jan Bula şi Václav Drbola înseamnă a ne cufunda mâinile în rănile vii ale Bisericii şi ale poporului ceh pentru a experimenta direct cât de reală este promisiunea Domnului: «Eu sunt cu voi în toate zilele». Această promisiune pare scrisă în sângele şi bucuria acestor doi preoţi".

Bula a fost arestat pe 30 aprilie 1951, victima unei conspiraţii a poliţiei secrete de stat. Deşi se afla în închisoare, a fost acuzat de instigarea la asasinarea mai multor oficiali ai partidului de guvernământ la Babice, pe 2 iulie 1951. Judecat şi condamnat la moarte, a fost spânzurat pe 20 mai 1952, în închisoarea Jihlava. Drbola a fost arestat prin înşelăciune pe 17 iunie 1951 şi acuzat şi de asasinatul de la Babice, care a avut loc în timp ce se afla şi el în închisoare. Condamnat la moarte, a fost executat pe 3 august 1951, la Jihlava.

Amândoi înşelaţi şi închişi în urma unei capcane întinse de martori falşi, au suferit violenţe şi torturi care au dus la o denaturare a evenimentelor şi la semnarea forţată a unor mărturisiri false de vinovăţie. "Scriptura ne spune că «sufletele drepţilor sunt în mâinile lui Dumnezeu». Dar aceste mâini - a explicat cardinalul Czerny - nu sunt un refugiu abstract. Pentru Jan şi Václav, mâinile lui Dumnezeu erau gratiile închisorii Jihlava, praful interogatoriilor îndelungate şi demnitatea păstrată intactă sub cele mai abjecte umilinţe".

Prefectul DPDUI a insistat apoi asupra martiriului lor. "Nu a fost o moarte căutată din fanatism, ci o viaţă oferită din iubire. Jan Bula avea numai 31 de ani când a fost condus la spânzurătoare. Un tânăr preot, plin de vise şi zel pastoral, acuzat pe nedrept de complicitate la un atac care era, în realitate, un complot al serviciilor secrete pentru decapitarea credinţei poporului. Václav Drbola, puţin mai în vârstă, a fost arestat cu aceeaşi violenţă. Cât trebuie să fi plâns în întunericul celulelor lor, simţind greutatea nedreptăţii şi durerea pentru familiile şi parohiile lor!".

Cu toate acestea, conştienţi de pericolele cu care se confruntau în contextul dramatic al aversiunii faţă de Biserică, în ciuda asprimii închisorii şi a torturilor îndurate, Bula şi Drbola şi-au acceptat soarta cu o credinţă neclintită şi o abandonare plină de încredere în voinţa lui Dumnezeu. "Dar «Dumnezeu i-a încercat ca aurul în cuptor», spune Scriptura. Focul regimului - a subliniat cardinalul - nu a mistuit aurul credinţei lor; a ars numai zgura fricii umane, permiţând să strălucească o adeziune uluitoare la Cristos. Se spune că părintele Jan, în orele dinaintea morţii sale, a menţinut o pace supranaturală, o seninătate care nu este din lumea aceasta. Acesta este martiriul: nu un act de eroism uman, ci a te lăsa invadat de harul lui Dumnezeu până când nu mai este loc pentru sine, ci numai pentru «Noi»-ul Bisericii şi «Tu»-ul lui Dumnezeu. «Dacă bobul de grâu nu moare», spune Evanghelia după Ioan, «rămâne singur». Jan şi Václav - a adăugat el - ar fi putut alege siguranţa, refugiul tăcerii complice. În schimb, au acceptat să fie «mestecaţi» de istorie şi au devenit, după cum spunea Tertulian, sămânţa noilor creştini în această ţară, în ţara lor, şi în mod misterios în întreaga lume".

Potrivit cardinalului Czerny, sângele celor doi preoţi "nu este un strigăt de răzbunare, ci o sămânţă de libertate interioară. Numai iubirea lui Cristos i-a protejat de laţ, de calomnie sau de singurătatea extremă. Au transformat sala de judecată într-un amvon şi închisoarea într-un altar. Nu erau oameni de oţel; erau oameni ai rugăciunii. Puterea lor nu stătea în muşchi, ci în genunchii îndoiţi în faţa Tabernacolului înainte de arestarea lor şi în inima unită cu Maria în timpul torturii lor".

Francesco Ricupero

(După L'Osservatore Romano, 21 mai 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu