© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat noilor ambasadori acreditaţi la Sfântul Scaun (21 mai 2026)

Audienţă acordată ambasadorilor din Bangladesh, Ciad, Mauritius, Namibia, Rwanda, Sierra Leone, Sri Lanka şi Yemen pe lângă Sfântul Scaun, cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare

Excelenţele Voastre,

Doamnelor şi domnilor,

Vă urez bun venit tuturor cordial cu ocazia prezentării scrisorilor care vă acreditează ca ambasadori extraordinari şi plenipotenţiari pe lângă Sfântul Scaun în numele ţărilor dumneavoastră respective: Sierra Leone, Bangladesh, Yemen, Rwanda, Namibia, Mauritius, Ciad şi Sri Lanka. Vă rog să transmiteţi respectuoasele mele salutări şefilor de stat, împreună cu asigurarea rugăciunilor mele pentru ei şi pentru concetăţenii dumneavoastră.

Sunt deosebit de bucuros să vă primesc în timp ce Biserica se apropie de solemnitatea Rusaliilor, amintind cum Duhul Sfânt a coborât asupra discipolilor, transformând frica în curaj şi dezbinarea în unitate, permiţându-le să vorbească în limbile tuturor popoarelor. Sper ca o viziune similară a unităţii să inspire lumea diplomaţiei, unde relaţiile constructive dintre naţiuni înfloresc printr-o deschidere autentică, prin promovarea respectului reciproc şi a unui simţ comun al responsabilităţii.

În acest sens, doresc să reînnoiesc apelul pe care l-am făcut în discursul meu adresat membrilor Corpului Diplomatic din ianuarie anul trecut. Într-o perioadă în care "pacea este căutată prin arme ca o condiţie pentru afirmarea propriei dominaţii", este nevoie urgentă de o revenire la "o diplomaţie care promovează dialogul şi caută consensul" la toate nivelurile, bilateral, regional şi multilateral. Un astfel de dialog, "motivat de o căutare sinceră a căilor care duc la pace", cere ca toate cuvintele să exprime din nou realităţi clare, fără distorsiuni sau ostilitate. Numai atunci pot fi depăşite neînţelegerile şi se poate reconstrui încrederea în contextul relaţiilor internaţionale.

Totuşi, dialogul respectuos şi clar, deşi esenţial, trebuie să fie însoţit de o convertire mai profundă a inimii: disponibilitatea de a lăsa deoparte interesele particulare de dragul binelui comun. Nicio naţiune, nicio societate şi nicio ordine internaţională nu se poate numi dreaptă şi umană dacă îşi măsoară succesul numai prin putere sau prosperitate, neglijându-i pe cei care trăiesc la margine. Într-adevăr, iubirea lui Cristos faţă de cei din urmă şi uitaţi ne obligă să respingem orice formă de egoism care îi lasă invizibili pe cei săraci şi vulnerabili (cf. Exortaţia apostolică Dilexi te, 4 octombrie 2025, 9).

Tocmai acest spirit de solidaritate dăruitoare trebuie să anime slujirea diplomaţilor şi să întărească organizaţiile internaţionale, pentru a crea spaţii de întâlnire şi mediere. Aceste instituţii rămân instrumente indispensabile pentru rezolvarea disputelor şi promovarea cooperării. Într-un moment în care tensiunile geopolitice continuă să fragmenteze şi mai mult lumea noastră, este necesar să le facem mai reprezentative, mai eficiente şi mai orientate spre unitatea familiei umane.

Slujirea voastră ca ambasadori constituie o punte valoroasă de încredere şi cooperare între ţările voastre şi Sfântul Scaun. Mă rog ca eforturile noastre comune să contribuie la o angajare revitalizată faţă de implicarea bilaterală şi multilaterală şi să ajute la atragerea atenţiei asupra celor adesea uitaţi la marginea societăţilor noastre. În acest fel, putem lucra împreună pentru a pune baze mai solide pentru o lume mai dreaptă, fraternă şi paşnică.

În timp ce vă asumaţi noile responsabilităţi, vă asigur de disponibilitatea Secretariatului de Stat de a vă ajuta, împreună cu Dicasterele Curiei Romane. Fie ca misiunea voastră să consolideze dialogul, să aprofundeze înţelegerea reciprocă şi să contribuie la pacea atât de necesară în lumea noastră. Asupra voastră, a celor dragi şi a naţiunilor pe care le reprezentaţi, invoc binecuvântările abundente ale lui Dumnezeu, având încredere că el vă va călăuzi şi vă va susţine în nobila voastră slujire. Vă mulţumesc!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu