© Vatican Media

"Octogesima adveniens", acele cuvinte despre recunoaşterea femeilor

Pe 14 mai 1971, Paul al VI-lea a publicat o scrisoare apostolică pentru a celebra cea de-a optzecea aniversare a enciclicei Rerum novarum a lui Leon al XIII-lea, unde se vorbeşte despre drepturile femeii. Paginile abordau foametea în lume, noile forme de sărăcie, respingerea ideologiilor, protecţia mediului, libertatea catolicilor în politică.

Acum cincizeci şi cinci de ani, pe 14 mai 1971, Paul al VI-lea a publicat scrisoarea apostolică Octogesima adveniens pentru a celebra cea de-a optzecea aniversare a marii enciclice sociale a lui Leon al XIII-lea, Rerum novarum. Papa Montini a adresat-o cardinalului Maurice Roy, arhiepiscop de Quebec şi preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace. Scrisoarea, care abordează sărăcia, dezvoltarea şi angajarea politică, ar trebui citită în urma enciclicei Populorum progressio.

Papa scrie despre diferenţele evidente care "există în dezvoltarea economică, culturală şi politică a naţiunilor: alături de regiunile puternic industrializate, altele sunt încă în stadiul agricol; alături de ţările prospere, altele se luptă cu foametea" şi despre diferitele situaţii în care trăiesc creştinii: "În unele ţări, ei sunt reduşi la tăcere, ţinuţi în suspiciune şi, ca să spunem aşa, marginalizaţi de societate, încadraţi fără libertate într-un sistem totalitar. În alte părţi, ei reprezintă o minoritate slabă, a cărei voce este abia auzită. În alte naţiuni, unde Biserica are un statut recunoscut, uneori oficial, ea însăşi se află expusă repercusiunilor crizei care zguduie societatea, iar unii dintre membrii săi sunt tentaţi de soluţii radicale şi violente, crezând că pot spera la un rezultat mai fericit. În timp ce unii, inconştienţi de nedreptăţile actuale, se străduiesc să prelungească situaţia existentă, alţii se lasă seduşi de ideologii revoluţionare, care promit, nu fără iluzii, o lume definitiv mai bună". Paul al VI-lea a stabilit că metodele de acţiune, angajare şi intervenţie concretă trebuie lăsate la latitudinea realităţilor locale individuale: "Comunităţile creştine au sarcina de a analiza obiectiv situaţia din ţara lor, de a o clarifica în lumina cuvintelor imuabile ale Evangheliei, de a extrage din doctrina socială a Bisericii principii de reflecţie, criterii de judecată şi linii directoare de acţiune".

Pontiful atrage apoi atenţia asupra unui fenomen de mare importanţă care caracterizează atât ţările industrializate, cât şi pe cele în curs de dezvoltare: urbanizarea şi exodul din zonele rurale către metropole. "În această creştere dezordonată, de fapt, se nasc noi proletari. [...] În loc să favorizeze întâlnirea fraternă şi ajutorul reciproc, oraşul favorizează discriminarea precum şi indiferenţa; instigă noi forme de exploatare şi dominaţie, unde unii, speculând pe necesităţile altora, obţin profituri inacceptabile. În spatele faţadelor se ascund multe forme de sărăcie, necunoscute chiar şi celor mai apropiaţi; altele sunt etalate acolo unde demnitatea umană este întristată: delincvenţa, criminalitatea, drogurile, erotismul".

Papa Montini, care, în calitate de arhiepiscop, observase problemele noilor suburbii ale oraşului Milano în anii boom-ului economic şi, în calitate de succesor al lui Petru, a urmărit îndeaproape dezvoltarea celor din Roma cu asistenţă concretă, a scris: "Este urgent să reconstruim, la scara străzii, a cartierului sau a marii zone urbane, ţesătura socială în care omul îşi poate satisface necesităţile personalităţii. Trebuie create sau dezvoltate centre de interes şi cultură la nivel comunitar şi parohial".

Un pasaj din scrisoare este dedicat femeilor. Papa, care anul precedent proclamase două femei învăţătoare ale Bisericii - Sfânta Tereza de Avila şi Sfânta Ecaterina de Siena - solicită încetarea discriminării şi ca legislaţia să se îndrepte "în direcţia protejării vocaţiei specifice femeilor şi, în acelaşi timp, recunoaşterii independenţei lor ca indivizi şi egalităţii drepturilor lor în ceea ce priveşte participarea la viaţa culturală, economică, socială şi politică".

Referindu-se la creşterea populaţiei din ţările sărace, Montini defineşte drept "tulburător" acel "tip de fatalism, care îi cuprinde chiar şi pe cei responsabili" şi "uneori duce la soluţii malthusiene, exaltate de propaganda activă în favoarea contracepţiei şi avortului".

Paul al VI-lea pledează, de asemenea, pentru protejarea mediului şi avertizează că "prin exploatarea nechibzuită a naturii", omul "riscă să o distrugă şi să devină el însuşi victimă a acestei degradări".

Octogesima adveniens conţine îndrumări importante pentru angajarea socială şi politică a creştinilor. "Creştinul care doreşte să-şi trăiască credinţa prin acţiune politică înţeleasă ca slujire nu poate, fără a se contrazice, să-şi dea sprijinul unor sisteme ideologice care se opun radical sau substanţial credinţei sale şi concepţiei sale despre om: nici ideologiei marxiste, nici materialismului său ateu, nici dialecticii sale a violenţei şi nici modului în care aceasta reabsoarbe libertatea individuală în colectiv, negând simultan orice transcendenţă omului şi istoriei sale, atât personală, cât şi colectivă; nici ideologiei liberale care pretinde să exalte libertatea individuală prin eliminarea ei din toate limitele, stimulând-o cu urmărirea exclusivă a interesului şi a puterii". Prin urmare, Paul al VI-lea îi avertizează atât pe creştinii "atraşi de socialism", care "tind să-l idealizeze în termeni foarte generali", cât şi pe cei care aderă la ideologia liberală, cerându-le să nu idealizeze liberalismul filozofic (astăzi l-am numi neoliberalism) şi să nu uite că acesta "este o afirmare eronată a autonomiei individului în activitatea sa, în motivaţiile sale, în exercitarea libertăţii sale".

Semnificativă este referirea la necesitatea schimbării interioare, deoarece schimbarea structurală nu este suficientă pentru a asigura o societate mai dreaptă şi mai umană. "Astăzi, oamenii aspiră la eliberarea de necesitate şi de dependenţă. Dar această eliberare începe cu libertatea interioară pe care trebuie să o recâştige în faţa posesiunilor şi a puterii lor; nu vor reuşi niciodată decât printr-o iubire care îl transcende pe om şi, în consecinţă, printr-o disponibilitate efectivă de a sluji. Altfel, şi acest lucru este prea evident, chiar şi cele mai revoluţionare ideologii vor realiza numai o schimbare a stăpânilor". În cele din urmă, şi acesta este poate pasajul cel mai memorabil din scrisoare, papa îşi exprimă sprijinul pentru o pluralitate de opţiuni politice pentru creştin, fără a compromite adeziunea sa faţă de principiile evanghelice: "În situaţii concrete şi ţinând cont de solidaritatea trăită de fiecare individ, trebuie recunoscută o varietate legitimă de opţiuni posibile. Aceeaşi credinţă creştină poate duce la angajări diferite".

Andrea Tornielli

(După Vatican News, 14 mai 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu